Atunci cand ploua

“Asculta” imi spuse ploaia

si-mi deschise fereastra

din suflet…

si undeva in adancul noptii

se auzea clar

fosnetul unei inimi

batand ritmic

intr-un colt de univers

palpitand.

Asa ca mi-am adunat in graba

toate tacerile,

visele si amintirile

gasite pe pamant

le-am daruit celeilalte,

asteptand.

Si am ascultat din nou

Sub streasina ploii

Ecoul se intoarse

Plin de parfum

Insa mut.

…

Si de atunci la fiecare ploaie

Raman cu sufletul descuiat

Si flamand.

Despre cuvintele mele

 Au fost momente când nu mai vroiam să spun cuvinte.. cuvinte care schimbă totul, cand simţeam că răbufnesc în loc să le las să curgă în valuri , le închideam în mine  ca într-o scoică. Şi le adunam ca pe firele de nisip, deşi niciodată nu le numaram, le adunam sperând ca într-o bună zi n-au să mă mai doară.

Uneori am mai deschis scoica şi am descoperit cu stupoare că găseam cuvinte aranjate sub formă de poem, şi pe astea le lăsam să iasă la lumină. Altele se încăpăţânau să rămână fire de nisip care-mi scârţâiau printre gânduri, altele stăteau ascunse încă din copilarie şi refuzau cu desăvârşire să se transforme în propoziţii ce pot fi rostite cu voce tare.

Am găsit cuvinte pe care le-am ascuns la mânie, de teamă să nu rănesc pe cineva şi apoi mi-a părut rău că nu le-am rostit, şi pe astea va trebui să le înec într-o zi în mare..

Dar am găsit şi cuvinte care s-au lipit atât de tare de scoică, încât nici nu-mi mai dau seama care a fost înţelesul lor original , cu toate astea ele au încercat cândva să evadeze şi cu ghearele lor au lăsat urme adânci în ea .

Şi am găsit şi cuvinte banale, pe care nu ştiu de ce le-am închis acolo… de fapt toate păreau inofensive şi acum chiar că nu mă mai durea urma lor, cu toate astea am preferat să le închid în scoică decât să le spun celor care le aşteptau.

Am găsit şi cuvinte pe care le-am spus atunci cand am fost cel mai fericită, cuvinte în care am crezut şi pe care le-am ascuns acolo sperând să schimbe firele de nisip în perle. Uneori s-a întamplat asta, dar alteori au trecut ani de zile până când am realizat că sunt cuvinte care nu au palpabilitate şi nu le pot aduna, strecurându-se ca o fantoma prin pereţii scoicii mele.

Cuvintele astea toate le duc dupa mine, probabil până când am să duc lipsă de spaţiu înăuntrul scoicii mele.

Abia atunci am să le vărs pe ţărm şi am să vă strig: „Cuvinte, am cuvinte de vanzare ! ” .

Am să le vand ieftin : pe primele pentru raze de soare sau aripi de cocor, am să dau la schimb câteva pentru primii fulgi de nea iar pentru doi pumni de cireşe-amare le dau pe toate care încă mă dor.  

Iar pe cele pe care nu am să le vând, am să le duc dincolo cu mine în adâncul marii şi am să le revărs pe mal cu primul val.

Dar până atunci să nu vă miraţi când tac, eu vorbesc de fapt cu scoica mea.

Iubire neconditionata

—-  lui Pepper —

Tacere in casa… canapeaua tresare

Deodata aerul vibreaza nevazut

Covrigul de blana intr-o secunda alert

Un scancet in pieptu-i micut tresalta

Urechile freamata, labutele tropaie marunt

Pasii iubiti se intorc iar acasa…

Sare in sus , ghemul nebun … tremura tot

In prag se iveste boticul rotund

Umed si negru, adulmeca iar …

Nebun de iubire asteapta sarind

Sa-l mangai, sa-l alinti nici n-apuci ..

O zbugheste latrand

Pe canapea, dintr-un salt inapoi

Triumfator cu papucul saltand

Si alearga , te cheama la joaca

Zambetul tau si glasul cel bland

Sunt de ajuns ca sa-ti depuna

La picioare, oricand

Un ghem de iubire neconditionata.

August

Miros de flori de vara.

Galben si verde. Picaturi calde din buzele norilor. Adierea brizei peste valurile cu reflexe albastre. Ochii mei caprui care vara devin verzi.

O piersica zemoasa care se scurge in coltul buzelor mele.

Fosnet de padure toropita de caldura.

Izvorul nostru stropind pietrele pe care stam in apus.

Parul meu cu reflexe rosiatice in soare, incepe sa aiba si cateva fire argintii…

Se apropie toamna si o simtim in palmele noastre impreunate peste vara…

TREI COPACI

Erau candva trei copaci.

Si fiecare cand s-a nascut si-a pus o dorinta.

Unul  si-a dorit ca atunci cand va creste mare sa fie taiat ca sa fie de folos oamenilor in casele lor.

Cel de al doilea a avut mai multe pretentii. El a acceptat sa fie taiat dar numai pentru a sluji regilor.  El si-a dorit ca din lemnul lui sa se faca un vapor regal.

Telul celui de al treilea a fost si mai egoist:el nu si-a dorit deloc sa fie taiat pentru a fi de folos oamenilor. El a vrut doar sa ajunga cel mai inalt copac din lume si toata lumea sa priveasca spre el.
Fiecarui copac dorinta i s-a implinit cu totul altfel decat s-ar fi asteptat el.

Primul a fost taiat, dar oamenii nu l-au luat in casa,ci au facut din el o iesle pentru animale.

In staulul acela insa s-a refugiat o femeie ce trebuia sa nasca. Si o lume intreaga a auzit de ieslea in care ea si-a pus copilul.

Al doilea copac a fost si el taiat,dar lemnul lui nu a fost atat de valoros incat sa se faca un vapor regesc. L-au luat niste pescari sa faca din el o barca. Numai ca in barca aceea, intr-o zi a venit un tanar sa-si tina predica. Si o lume intreaga a auzit de barca din care a vorbit El.
Cel de al treilea copac a crescut intr-adevar inalt. Dar tocmai pentru aceea oamenii l-au taiat.

L-au taiat si au facut o cruce pe care a fost spanzurat un Om.

Si spre crucea aceea a privit de- atunci o lume intreaga.

Să nu complicam iubirea

Să nu complicăm iubirea,

M-am revoltat  brusc aseară ...

Ti-ai ridicat ochii întrebător

Parcă mă zăreai prima oară

 

Tăcerea care apropie suflete,

O atingere caldă şi sărutul uşor,

Nopţile fierbinţi de dragoste

Lasă în urmă un zâmbet trecător.

 

Un schimb tandru de priviri

Pe pernă, degetele înlănţuite apoi

Cafeaua cu aromă de trandafiri

Parfumând dimineţile-n doi.

 

Mâna care alungă lacrimile târzii,

Curcubeul colorează dimineţile toate;

Parfumul unui buchet de frezii,

Plimbările-n doi şi râsul în hohote

 

Bucuria de a privi răsăritul în doi

Respirând tăcuţi umăr lângă umăr;

O simplă plimbare sub tăcutele ploi

Gândurile împărtăşite fără număr.

 

Emoţia revederii din fiecare zi,

Primul fir cărunt nu contează

Prin gestul simplu de a ne iubi

Ridurile adânci se estompează.

 

Să tresari iar la glasul fiinţei iubite,

Să te sprijini pe braţul celuilalt,

Pălăvrăgeala despre lucruri mărunte

Ti se pare chiar atât de complicat ?

 

Mâna ta mi-a ridicat bărbia delicat

Ochii mei aşteptau încă răspuns

Si în dulcele sărut neaşteptat

Am regăsit toate cele de mai sus.

 

(Şi totuşi iubirea e simplă

Noi o complicăm inutil .. )

 

18 mai 2010

 

In privirea lui, cerul

Dimineţile i le culeg pe pleoape
Tăcute si mute se ascund
In coltul ochiului întrebările toate
Bujorii se inrosesc pe rând.

Buzele in zâmbet înfloresc,
Mâinile prin verdele crud,
Firele de iarba-mi şoptesc
Povesti cu îngerii de demult.

Mintea lui colinda neîncetat
Printre şoapte si vise de copil
Cavaleri si dragoni s-au luptat
Cucerindu-i lumea tiptil.

In privirea lui, cerul
Si-a ascuns misterul.

Ai să mai ştii ?

In ziua în care ne-am întâlnit

Pe cerul amiezii noastre

Stelele răsăreau toate

Albastre.

Seara florile s-au ascuns

In spatele privirii tale

Timpul se oprise

La mijloc.

Toată noaptea au căzut

Petale de caişi între noi

De răsuflarea noastră

Doborâte.

Ai să mai ştii cândva

Stelele născute din timpul oprit

Florile din privirea ta

Si petalele plutind

In noi ?

O iubire cat un suflet de copil

Ziua Femeii. Ziua Mamei.

Alb si Rosu. Rosu si alb.

Miros de ghiocei, de trandafiri. Miros de zambile si de frezii.

Ghiocei si trandafiri pentru mamele noastre.

Dragoste… sinceritate… lacrimi de emotie…

Poezii timide…ghiocei albi…garoafe rosii..
Agitatie, cadouri, felicitari, preturi imense, surprize frumoase…

Acestea sunt cuvintele ce ar putea caracteriza ziua de 8 martie a oricarui an.

Barbati cu buchete de flori care mai de care mai frumoase alearga spre jumatatea fata de care acum isi arata dragostea si pretuirea.

Intalniri emotionante intre indragostiti, saruturi dulci sau patimase coloreaza atmosfera orasului. Orasul este plin de forfota si de soti sau prieteni care alearga disperati dupa un anumit cadou, un moft al partenerei, ce se incapataneaza sa nu se arate la orizont.

De 8 martie, bărbatii, devin brusc, pentru iubitele, sotiile şi mamele lor, cei mai buni iubiti, soti sau fii,  in speranta că iubita, sotia sau mama vor ierta şi vor uita toate păcatele adunate de-a lungul anului.

Dar eu , eu ce-am primit anul asta ?

O carte intreaga dedicata relatiei noastre o carte de povesti cu zane in care eu si el eram personajele principale. Iar pe ultima pagina o poezie  prima lui poezie de dragoste dedicata mie MAMA lui si ca incheiere “Te iubesc mami cat sufletul meu”

 Lacrimile de bucurie care mi-au curs ieri si pe care baiatul meu mi le-a sters cu pupici , au sters si sterg orice necaz.

 

  

O iubire cat un suflet de copil . Mai este nevoie de mai mult ?

De primavara…